După ce ani de zile și-a etalat figura uzată exclusiv pe ecranele bătrânei Securități, Crin Antonescu a trecut în sfârșit la fapte. Mă rog, nu direct – asta ar fi cerut prea mult curaj –, ci prin interpuși, simpatizanți ai ordinii noi pe care ne-o pregătesc locotenenții și caporalii lui Ion Iliescu. Alături de copilotul său Ponta, a lansat un apel la manifestații pentru suspendarea Președintelui “în stradă” și răsturnarea guvernării PDL.

Acțiunea a culminat ieri seară în centrul Bucureștiului. Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democrației de macadam au spart, incendiat, bătut și au aruncat cu piatră cubică. Nu știu dacă au dus democrația până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu.

Să fi declanșat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu și Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Știu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toți românii de bine. A început încleștarea pe viață și pe moarte între forțele trecutului și proiectul unei noi Românii. Opoziția și-a activat în sfârșit întreg arsenalul moștenit de la Ana Pauker, Teo, Luca și Dej: derbedei înarmați, dezinformare, propaganda urii.

Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora și acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populație imbecilizată de televiziuni, înfricoșată de scenarii apocaliptice mereu dezmințite de realitate și, mai nou, de bătăușii scoși pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii și neputinței ridicată la nivel de program politic.

Anul care începe va fi crucial pentru România. Opțiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranță sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care muncește, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității.